Durian — Toată Lumea Te Avertizează Mai Întâi Despre Miros

Reputația durianului îl precede — interzis în hoteluri și mijloace de transport public din Asia de Sud-Est, pentru un miros pe care oamenii fie îl adoră, fie chiar nu-l pot tolera, undeva între o cremă bogată și ceva mult mai puțin plăcut, în funcție de cine întrebi. Merită să treci peste avertismente, fiindcă fructul în sine are fani devotați, pe bună dreptate: pulpă bogată, cremoasă, ca o cremă de desert, cu un gust comparat adesea cu migdale, caramel și note aproape sărate, toate deodată — nimic altceva din lumea fructelor nu are exact acest gust. Maturitatea se judecă mai ales după miros — o aromă ușoară și dulce, care răzbate prin coaja țepoasă, înseamnă că e gata; lipsa oricărui miros înseamnă de obicei că nu e copt, în timp ce o duhoare copleșitoare poate însemna că a trecut de vârf. O scuturare ușoară care produce un sunet înfundat, nu tăcere, este un alt semn bun.