Lulo — „Portocala Mică” Care Nu Are Deloc Gust de Portocală

Numele lulo (numit și naranjilla, „portocală mică”) este prima păcăleală — arată ca o portocală mică pe dinafară, dar odată tăiat, totul e diferit. Coaja pornește acoperită cu un puf fin și moale, care se șterge ușor pe măsură ce fructul se coace și trece din verde într-un galben-portocaliu vibrant, ceea ce funcționează și ca un indiciu util de maturitate: o coajă mai netedă și lucioasă înseamnă că e gata. În interior, pulpa este verde și intens acrișoară, descrisă adesea ca undeva între citrice, ananas și rubarbă — suficient de puternică încât majoritatea oamenilor din Columbia și Ecuador, unde este un fruct cu adevărat de bază, îl beau ca suc proaspăt, nu îl mănâncă direct. Asta nu înseamnă că nu se poate mânca crud: taie-l în jumătate și fie stoarce sucul direct în gură, fie scoate pulpa cu lingurița, semințe și tot — sunt comestibile și adaugă o crocanță plăcută și discretă.